Moștenirea lui Aleksei Balabanov este dusă mai departe în cinematografia rusă de Yuri Bykov. Dar nu din poziția unui continuator al esteticii neorealiste balabanoviene. Concret, este o suplimentare de forțe într-o investigație de „cârtiță” a unei facțiuni a regizorilor ruși din generația 1990-2000, condusă de Balabanov, în subteranele corupției putiniste.
Într-un fel, de la debutul său în lungmetraj cu „A trăi” (2010) și până la recentul film, „Paznicul” (2019), Bykov lucrează la unul și același film, amestecând situațiile ca-n variațiunile unui cub rubik.
Laitmotivele își schimbă doar decorul economico-geografic, nu și lupta de clasă: faliții muncitorimii vs. establishment-ul oligarhic regional. Ambele tabere se ciocnesc mereu într-o geografie speculativă din provincia rusească. Fie în cartiere mizerabile, fie pe drumuri naționale aproape părăsite, fie în rafinării falimentate, fie printre ruinele CAP-urilor sovietice. Un vânător se întâlnește cu un fesebist hăituit și lucrurile o iau razna. Un paznic de sanatoriu ascunde un cuplu de țepari din upper middle class și lucrurile o iau razna. Polițiști corupți, agenți FSB și găinari din vory v zakone colcăie prin cinematografia lui Bykov precum fosfenele pe retină. Pretutindeni: trădare, deșertăciune, comorbidități dostoievskiene.
De fapt, toți sunt „cartonașele cu supereroi” ce i-au populat copilăria. Regizorul s-a născut într-o rulotă în sărăcia din regiunea Reazan, în Rusia Centrală. Mama sa lucra la „fabrica de pereți”, cum li se mai zicea rafinăriilor de betoane, iar tatăl era șofer. Taică-său i-a părăsit când el avea vârsta de 6 ani. Ca să aibă ce pune pe masă, maică-sa îl trimitea uneori pe micuțul Yuri să fure mâncare. La 20 de ani, Bykov își încerca norocul în teatrele din capitala rusă, dar și-a băgat curând piciorul, căci nu voia să-și irosească viața într-o, citez, „lume sălbatică, a melancoliei alcoolice”. Așa că a și-a luat un job ideal pentru a-și studia subiecții: clovn la petrecerile pentru copii ale bogătașilor din Moscova, strângând astfel bani pentru a-și realiza primul film – scurtmetrajul „Șeful”.
Dacă Balabanov a păstrat constant în filmele sale o amprentă elegiacă adusă filmelor americane cu gangsteri ale anilor 1970, Bykov din contră, caută să fenteze tentația blockbuster-ului.
Și menține un echilibru înțelept între parabolă și senzaționalism teleast.
Liviu G. Stan 