Moștenirea lui Aleksei Balabanov este dusă mai departe în cinematografia rusă de Yuri Bykov. Dar nu din poziția unui continuator al esteticii neorealiste balabanoviene. Concret, este o suplimentare de forțe într-o investigație de „cârtiță” a unei facțiuni a regizorilor ruși din generația 1990-2000, condusă de Balabanov, în subteranele corupției putiniste.
Într-un fel, de la debutul său în lungmetraj cu „A trăi” (2010) și până la recentul film, „Paznicul” (2019), Bykov lucrează la unul și același film, amestecând situațiile ca-n variațiunile unui cub rubik.
Citește în continuare „Yuri Bykov”
Liviu G. Stan 