Eze

Sudul Franţei. Eze, satul medieval de pe Coasta de Azur în care Maurice Blanchot se retrage, cultivând izolarea, în 1947.

Oriunde priveşti, case şi vile ca nişe zaruri îngrămădite, străzi labirintice şi, coborând până la malul Mediteranei pe terasamente imense de piatră împădurite, ruinele unui castel din secolul XII.

În acest loc, într-o casă micuţă cu zidurile acoperite de iederă şi cu o uşă neagră de fier la intrare, îşi scrie Maurice Blanchot, în 1955, excepţionala lucrare teoretică L’ Espace littéraire.

„A citi, a scrie, cum se trăieşte sub supravegherea dezastrului… Nu tu vei vorbi; lasă să vorbească în tine dezastrul, fie şi prin uitare, prin tăcere (…) Dezastrul inexperimentat, ceea ce se sustrage oricărei putinţe de experienţă – aceasta e limita scriiturii”, spune Blanchot în L’Ecriture de désastre.

Şi când te gândeşti că unii au pus auto-izolarea lui pe seama unei sănătăţi şubrede.

Ay, cum le mai leagă şi le dezleagă determinismul!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s