O însemnare dintr-un viitor eseu privind povestea unor mecanisme narative

Vorbind la modul sec, metodologic, am putea afirma că orice roman bun se prezintă ca o încleştare de intensităţi aflate în stare de dedublare. De ce intensităţi? Deoarece orice ritm narativ reprezintă o sumă de intensităţi. De ce stare de dedublare? Fiindcă, pentru a deveni energie textuală, intensităţile trebuie mai întâi să-şi mutileze identitatea, pas cu pas, până când în interiorul lor se produc, ca nişte fulgere globulare,  momente de amnezie narativă, în care lăuntricul preia conducerea planurilor narative, forţându-le să-şi decline propriul sens abstract. De ce încleştare? Pentru că orice energie textuală e o spaimă a dispariţiei, iar încleştarea înseamnă subzistenţă în proximitatea acestei spaime.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s