W.Benjamin sau copilul şi începutul permanent

* Walter Benjamin – „Copilărie berlineză la 1900”, Ed. Humanitas, 2010

Consumator select de abstracţiuni poetice şi adept al ideii că banalitatea este inamicul vieţii, în toată opera lui, de o superbă complexitate spirituală şi de o anduranţă stilistică de proporţii flaubertiene, Walter Benjamin a fost un opozant de neînduplecat al oricărei forme de expresie a gândirii ce are la bază, ca intenţionalitate fiinţială, premiza sistematizării. În prefaţa tulburătoarei capodopere benjaminiene Illuminations, Leon Wieseltier îl descrie pe W. Benjamin ca fiind un „erou al fragmentaţiei”, pe linia Novalis via Schlegel. Cu alte cuvinte, W. Benjamin a trăit on the wild side of thinking. „El nu încerca niciodată să înţeleagă ce este lumea, ci, întotdeauna, ce e pe cale să devină lumea”, spune Alessandro Baricco, trasând, prin recul, însuşi ecranul memorialistic din Copilărie berlineză la 1900.

Citeşte mai departe în „Obiectiv Cultural”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s