Mircea Mihăieş: „Trăim în nevroză”

– Ca publicist, aveţi o intuiţie extraordinară în depistarea derapajelor etice ori a psihozelor ideologice, pe care le taxaţi prompt, fiindu-vă recunoscută aptitudinea formulărilor memorabile. Care consideraţi a fi principala „defecţiune” a mediului politic românesc contemporan?

– Permiteţi-mi să nu vă urmez pe calea cuvintelor mari. Mi-au displăcut întotdeauna. Le prefer adjectivele şi adverbele „mici”, pentru că ele îngăduie o abordare rezonabilă a realului. Nu mă pot mândri cu o intuiţie ieşită din comun – drept dovadă, am călcat de-a lungul vieţii în absolut toate străchinile posibile! Ceea ce consideraţi dumneavoastră „depistare a derapajelor etice” şi a „psihozelor ideologice” e un lucru ce ţine de bunul simţ. Trăim în nevroză, reperele noastre provin din manualele de psihiatrie, astfel încât nu e prea greu să-i identifici pe cei care ies din normă. Într-una din splendidele sale cărţi, Manualul întâmplărilor, Ştefan Agopian pune un personaj, un spion domnesc, să rostească următoarele nemuritoare cuvinte: „Dacă spânzuri pe orişicine la întâmplare, poţi fi sigur că ai spânzurat un duşman”. Ne aflăm, în ce priveşte viaţa politică din România, în exact această situaţie: nu e unul care să nu fi „derapat” ori să nu sufere de „psihoze ideologice”! Fireşte că noi nu vrem să-i spâzurăm. Din contră, de vreo douăzeci de ani, ei ne-au pus laţul în jurul gâtului.
În privinţa „defecţiunilor” mediului politic românesc, ele nu sunt una, ci legiune! Lipsa de caracter şi de onoare, lăcomia, prostia, incultura, mitocănia, mafiotismul instinctiv, cinismul şi nemernicia s-au lăţit precum mătasea broaştei peste întreaga apă, sufocând totul. Nu mai e speranţă. Generaţia tânără de politicieni a preluat cu asupra de măsură însuşirile care la cei mai bătrâni erau moderate măcar de spaima că le scoate cineva dosarul de Securitate. Ăstora, ticăloşilor juni, n-ai ce să le scoţi. Eventual, o oglindă. Dar cu gesturile simbolice şi metaforele nu ajungem prea departe: ei vor glorie, bani şi funcţii. Acum, pe loc. Acesta e şi motivul pentru care cred că totul e pierdut.

Citeşte mai departe în „Obiectiv Cultural”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s