Talentul în concubinaj

Ţi se ridică părul pe mâini văzând cum, câteodată, antinomiile pot coabita în fiinţa unui om într-o perfectă armonie, într-un bloc de piatră indestructibil, neperturbate de nicio vibraţie a conştiinţei, ca un simplu cui bătut într-un perete. Să luăm, de pildă, talentul, adică, într-o definiţie „minimalistă”, portavocea unui suflet care are ceva cu adevărat important de comunicat Lumii. După cum ştim, talentul este seducător, năucitor, abisal, pertinent, rar şi are forţa de-a penetra prin orice zid sistemic flancat de colective hămesite „metafizic”. Fiind o expresie a unui preaplin lăuntric, talentul resimte mult mai dur atacurile alterităţii. De aceea, pare a fi mereu situat la graniţa dintre onoare şi criminalitate. Istoria ne-a luat de guler, ne-a ridicat de la pământ şi ne-a demonstrat: pictura sau literatura, de exemplu, ne oferă o veritabilă enciclopedie în materie de talente deviate. Ce înţeleg prin „talente deviate”? Acele talente smintite, mutantizate, afectate în esenţa lor intimă, căpuşate de contradicţii, aflate într-un divorţ perfid al creierului de inimă, pierdute într-o beznă în care forma şi fondul trăiesc separat, detestându-se, ca două ideologii totalitare, ca două rase programate pentru a se sfâşia. Mă abţin să dau nume, nu e cazul.

Citeşte mai departe în „Obiectiv Cultural”

Anunțuri

Un gând despre „Talentul în concubinaj

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s