Crin Antonescu – campion al dezastrului

Legând „alianţa” cu P.C. (mai exact, făcându-se „frate de cruce” cu spălătorul de creiere Dan Voiculescu), atletul meschinăriilor cu brevet de dramoletă, alias Crin Antonescu, dă încă o dată măsura unui sinucigaş politic de o exemplară sărăcie principială. „Performanţa” lui Antonescu? A reuşit să  arunce PNL-ul în „câmpul de forţă” al unui bordel politic.

Despre isprava lui Antonescu, vă recomand să citiţi articolele lui Vladimir Tismăneanu şi Mircea Mihăieş:

In istoria politica post-decembrista, Crin Antonescu ocupa, fara indoiala, un loc aparte. Nu s-a remarcat prin idei originale, prin strategii novatoare,  ci mai degraba, cum scria Dan Tapalaga, printr-o flexibilitate de gumilastic, prin sarituri ametitoare de pe urma carora a stiut sa nu pateasca niciodata mai nimic. Il caracterizeaza o versatilitate fabuloasa, nicidecum o consecventa intru principii.  Supraliciteaza, ii place sa joace, sa parieze, sa riste chiar cand nu are spatele acoperit.  Daca aceste atribute psihologice ar fi fost dublate de ceea ce se cheama l’esprit de serieux, poate ca ar fi fost intr-adevar un om politic de seama. N-a fost sa fie astfel.  Obstinat iluzionist, de la PAC la PNL, Crin Antonescu a mimat mereu o deschidere spre valorile societatii deschise, a izbutit uneori sa genereze chiar sperante intre oameni respectabili care preferau sa nu observe plasticitatea incredibila, inifinitul camelonism al fruntasului liberal, un fel de Zelig al politicii romanesti.  Idiosincrasiile unora in raport cu Traian Basescu, ori cu PD-L, ori si cu primul si cu ceilalti, i-au asigurat lui Crin Antonescu, in 2009, un sprijin deloc neglijabil din partea unor membri onorabili ai lumii intelectuale.

Vladimir Tismăneanu

Continuarea: http://tismaneanu.wordpress.com/2011/01/09/sinuciderea-pnl-antonescu-mircea-mihaies-despre-sobaru-al-ii-lea/

 

Sobaru al II-lea

Nu-mi imaginam că gestul dramatic al lui Adrian Sobaru de a se arunca în cap de la balcon va fi imitat cu asemenea promptitudine.

Am obosit să tot scriu despre dezertările lui morale, dar mă simt, în fine, eliberat de singura vină pe care mi-o recunosc: aceea de-a fi avut dreptate prea devreme. Întrebarea din ultimii ani a mai multor prieteni – “Pe ce te bazezi când îl ataci pe Antonescu?” – şi-a primit răspunsul. Un răspuns năucitor. Iată pe ce mă bazam: pe neruşinarea şi inconştienţa celui care s-a căţărat, încet şi inexplicabil, în douăzeci de ani de tăiere a frunzei la câini, în jilţul Brătienilor. Mă bazam pe inflexibilitatea autistă a fanaticului obsedat de putere, pe cinismul mincinosului care nu crede în nimic. Mă bazam pe vasta prostie a fesenistului travestit în liberal. Mă bazam, finalmente, pe faptul că în România nu există un singur balcon şi un singur Sobaru.

Mircea Mihăieş

Continuarea: http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-sobaru-al-ii-lea-917739.html

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s