Fericirea, libertatea şi instituţia

Cesare Pavese spunea în „Meseria de a trăi”:

Persoana sau instituţia pe care o însărcinăm să ne facă fericiţi are dreptul să se plângă dacă îi amintim că, totuşi, rămânem liberi şi stăpâni de-a ne opune. Tot ceea ce nu izbutim să îndeplinim singuri ne limitează libertatea. Pacientul în mâinile doctorului este ca societatea în mâinile salvatorului – erou sau partid.

Cum? Ne însărcinaţi să reorganizăm societatea – adică pe voi înşivă – şi pe urmă pretindeţi să rămâneţi liberi?

Tocmai pentru că nu există societate economică pură, orice organizare ştiinţifică a economiei poartă în sine afirmarea unei mistici – adică un crez statal care cuprinde şi viaţa interioară, şi după cum organizaţia trebuie să elimine orice heterodoxie economică, tot aşa va trebui să le elimine şi pe toate cele interioare.


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s