Triumful neroziei, un articol de Mircea Mihăieş

Trăim – mai mult caoricând – în epoca urâtului, a exhibiţionismelor mizerabile, a kitsch-ului îmbrăţişat cu entuziasm de o generaţie nu doar incultă, ci şi de-o deprimantă goliciune sufletească. Oamenii nu mai cred în nimic, viteza derulării evenimentelor ne face superficiali, nu mai avem timp să aprofundăm şi nici să înţelegem ce se întâmplă cu noi.

Ştiu, fiecare epocă are idolii pe care-i merită. Dar cum să cedezi cu asemenea uşurinţă, ba chiar cu aplomb, în faţa prostului gust, a facilităţii obraznice şi a pseudovalorii dezgustătoare? Explicaţiile nu sunt complicate: când ştacheta a coborât atât de jos, orice reumatic ambiţios o poate trece fluierând. Orice individ încruntat e asimilat grupului de înţelepţi ai neamului şi orice obrăznicătură cu aere de savant îşi găseşte rapid adepţii. Nimic nou sub soare – veţi spune. Şi aveţi dreptate. Ce e neobişnuit în ziua de azi e viteza impunerii unor asemenea modele. Nu e un fenomen pur românesc. Şi din acest punct de vedere suntem perfect sincronizaţi. Inconsistenţa, mărunţişul, aberaţia, mizeria, simplitatea naivă, gargara veselă şi găunoasă fac ravagii nu doar în mediile ne-culturale, ci şi în rândul elitei occidentale.

Mai departe în România Literară

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s