„Land of Silence and Darkness”, un film de Herzog

Eu un lucru ştiut: în faţa tăcerii, a tăcerii exterioare fiinţei, trăieşti continuu sub tirania fricii de smintire. Şi nu e vorba doar de şocul primelor impresii sau de modulaţiile obscure pe care le adoptă imaginaţia la primul impact cu tăcerea, ci, concret, de ceea ce se află în spatele acelui ţiuit tăios pe care ţi-l dezlănţuie în adâncul timpanelor liniştea tăcerii, dacă mi-e permisă o asemenea asociere. Adică nevoia şi, în acelaşi timp, spaima, spaima bruscă şi ireductibilă, de-a cunoaşte sursa, virginitatea nucleului primordial. Dar ce te faci când îţi pierzi auzul? Cum este tăcerea dinăuntru, greutatea fibrilaţiei care macină în craniu, din momentul în care ea nu mai poate fi înfrântă de invazia nici unui sunet distinct al lumii?  

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s