J.-P. Sartre

Poate cea mai exactă compilaţie ce decriptează „greaţa” acestui Apocalips rentabil, cu o tonă de talent în spinare ( succesoman – după cum a vrut să ne informeze – doar de amorul neantului ), dar o minte sclipitoare ( şi în sensul creaţiei, şi în cel al „involuntarei” diagnostici prin repulsie ) care a fost Sartre:

Lucian Raicu:

„Revelator la maximum este cazul lui J.-P. Sartre. Punctul de pornire al carierei sale ( privit cu ironică stupefacţie Les mots ) este un triumf al gratuităţii, al iresponsabilităţii morale, al scrisului << în sine >>. Micul Sartre e un scriitor format, ajuns la blazare. El n-are nimic de spus, dar ştie să scrie. Tot imitând cărţile citite, tot respirând ambianţa de cultură a familiei, tot vrând să facă plăcere celor din jur şi să ilustreze, pentru că este tare ambiţios ( aşa va rămâne, în ciuda radicalei schimbări înregistrate în <<concepţia>> sa literară ), devine stăpân pe cuvinte, un maestru precoce, cât se poate de antipatic. Nu are importanţă ce scrie, totul este să scrie bine. Ajuns scriitor adevărat, se îndepărtează cu nespusă oroare de cel ce a fost: un mic monstru al ambiţiei literare gratuite  şi devine cel mai înverşunat partizan al literaturii responsabile; al bine-cunoscutei <<angajări>>. La fel de obsedat însă de realizare. Şi de cuvinte! Fascinaţia sa pentru Flaubert spune ceva.”

Raymond Aron:

Ca să revenim la psihanliză, freudismul a fost una dintre temele cele mai constante şi pasionate din discuţiile mele cu Jean-Paul Sartre. El decretase o dată pentru totdeauna că freudismul era inacceptabil pentru că utiliza noţiunea de inconştient. Or, Sartre refuza orice distincţie între psihism şi conştiinţă şi, în consecinţă, pentru el nu exista un psihism inconştient. Am avut nu mai ştiu câte discuţii despre acest lucru. De obicei, concluzia mea, întotdeauna aceeaşi, era: << Mon petit camarade, poţi să refuzi inconştientul dacă vrei, dar trebuie să reţii esenţialul din conţinutul psihanalizei.” şi Sartre a găsit trucul prin care să iasă din problemă.

D.W. : Cum aşa ?

R.A. : A găsit trucul: reaua-credinţă care îi dă posibilitatea de a evita inconştientul păstrând esenţialul psihanalizei, adică ceea ce îi permite să traducă în conştient tot ceea ce este inconştient în freudism. Este o temă foarte frumoasă a psihanalizei existenţiale pe care o dezvoltă în L’ Étre et le Néant, unul din pasajele cele mai frumoase. Nu spun deloc că lucrul acesta se datorează discuţiilor noastre, dar începând de la un anumit moment, el, care refuza încăpăţânat psihanaliza, a reintrodus-o în filosofie prin reaua-credinţă.”

Anunțuri

3 gânduri despre „J.-P. Sartre

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s