Aleargă, cetăţean al momentului, aleargă!

Aleargă, cetăţean al momentului, aleargă! Pe străzi, pe vaduri, pe acoperişurile caselor, printre antenele blocurilor, printre epavele din port. Treci prin ziduri, plonjează în gurile canalizărilor, muşcă din caroseriile maşinilor, caţără-te pe faţade. Eşti într-o junglă de sticlă şi beton. Cerul e plin de purici electrici. O cheiţă de alamă ţi se învârte în ceafă. Ai şase mâini ce cară şase serviete făcute din pielea a şase funcţionari. Ai dinţi de fier forjat. Ai părul pieptănat, sănătos, firul cu rădăcina groasă şi strălucitor ca un bold în bătaia soarelui. Ai figura de plastic. Ai ochii de sticlă neagră. Întreg corpul ţi-e de plastic, şi plasticul este transparent încât ţi-am putea vedea măruntaiele, organele şi muşchii palpitând şi supurând, inima ta de cauciuc gomflat, dacă nu ai purta pe tine acest costum de gentleman, fără cute, alb, perfect mulat pe o constituţie de atlet roman ce emană un parfum franţuzesc în apropierea căruia îţi poţi simţi sufletul un „zbor de păsărele”. Pe nas îţi ies vălătuci de fum ca din hornul locomotivei? De ce? Habar n-am! Ai o familie fericită, o soţie obedientă, cu ţâţe mari şi fund bombat, senzuală şi calculată, ai doi copii spălaţi pe creier, optimişti şi sănătoşi, care, atunci când vor fi mari, vor să semene cu tine, exact cu tine, să târască şase serviete făcute din pielea a şase funcţionari. Ai munţi de diplome, ai beciuri înfundate cu medalii. Ai sexul lung şi vârtos. Ai potenţa unui motor cu 8 cilindri în V. Ai fertilitatea câmpiilor din Bărăgan. Eşti bun. Eşti optim. Eşti indispensabil. Eşti ubicuu precum praful. Ai în loc de creier şase funcţionari minusculi care, tăcuţi şi sobri, lucrează pentru tine şi niciodată nu-ţi cer nimic. Doar apasă pe butoane, trag de manete, respiră pe nas şi înghit în sec. Aşa că aleargă, cetăţean al momentului, aleargă! Căci în spatele şi în faţa ta, pretutindeni, se prăbuşesc sistemele, culturile, politicile, legile, canoanele, generaţiile. Toate aceste castele de cărţi, odată rupte din rădăcini, te vor strivi sub greutatea lor. Aleargă! Dar să nu cumva să-ţi pierzi cele şase serviete! Toate scuzele tale, adică tot trecutul tău scuzat, zace în ele. Aşa, nu-i nimic dacă au început să-ţi iasă spume pe gură şi dacă nu ai unde să te ascunzi. Aleargă, atât ai de făcut, trop, trop, trop ca un murg cu pielea-n flăcări pe câmpul de la Austerlitz. Dar ce faci cetăţene al momentului? Te-ai împiedicat de o furnică? Tu, care toată viaţa ai călcat pe cadavre şi ţi-ai smuls până şi venele cu dinţii pentru a-ţi demonstra că eşti propriul tău scop, te-ai împiedicat acum de o furnică? Ai căzut în bot? Ţi-a dat borşul pe nas? Mai ai aşa ceva? Ţi s-au spart servietele? Şi ce-s ăia care curg pe afară? Funcţionari minusculi cu şase braţe care cară şase serviete făcute din pielea a şase funcţionari? Ridică-te! Fii bărbat! Fii bărbatul cu diplome şi medalii! Ba nu, mai bine rămâi acolo. Acum bănuiesc că vei realiza ceva…şi deodată toate castele de cărţi s-au năruit peste el. Din stânga, din dreapta, din faţă, din spate. Buuuuuuuuuuuffffffff!!!! Şi el, ei bine, el, cu o ultimă suflare, strivit, şi-a vârât o pastilă mentolată-n gură şi a grăit pentru sine însuşi:”da, chiar desfundă căile nazale. Acum nu mai scot fum”…

dunce[1]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s