Jaques Tati

1. Jaques Tati a avut o mare obsesie. Asfixiat de imbecilitatea afaceriştilor metropolitani, de parodia neagră a dezumanizării marxiste, de kitschul arhitectural al minimalismului sefeistic şi de distrugerea sistematică a grandioasei culturi franceze sub imperativul confortului tehnologizat (psihozele de prim rang ale Franţei anilor 50-60-70), Tati a vrut să demonstreze opiniei publice că, în esenţa lui, actul coabitării  – odată orientat numai pe sofismele mundane ale vieţii, adică pe vectorul consumerist – nu este altceva decât un asamblaj de automatisme ale stării de vid, un număr grotesc de circ hedonist. Altfel spus, existenţa ca o eternă paradă de bufoni nevricoşi.

yale-joel-french-actor-jacques-tati-looking-at-the-high-ceiling-of-an-office-lobby[1]

2. Tati nu oferă soluţii explicite, dictate mot-a-mot. El aduce la cunoştinţă. Telegidându-l pe Monsieur Hulot, antologicul Monsieur Hulot, irefutabilul Monsieur Hulot – personaj-spion, cetăţean picat din cer şi fanfaron cu vocaţia ridicolului – , Tati înregistrează la rece, detaliu cu detaliu, aspectele normale ale realităţii relaţiilor interumane, aşa cum se văd de afară, de deasupra labirintului, cu lupa neaburită de vreun interes apocaliptic.  Fără eufemisme. Fără scuze. Fără apologii. Fără lamentouri. Adică fără sisteme ale emoţiilor. Doar individul în forma unei bile de plastic rostogolindu-se din ţintă-n ţintă, ca la masa de Pinball: ping! TILT! ping! TILT! ping! TILT!

Anunțuri

2 gânduri despre „Jaques Tati

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s