OTV: o repercusiune naturală

Platou de televiziune. Atmosferă ocultă. Lumină roşie, lugubră, ca într-un cort de ghicitoare cubaneză. Pe fundal se aude o voce jeluitoare: Julee Cruise. Coloana sonoră din Twin Peaks.  Te trec fiorii. Te poţi aştepta în orice secundă să crape podeaua, din adâncuri să erupă limbi uriaşe de foc, să se deschidă undeva o spirală de lumină neagră din care să păşească o armată de morţi cu lumânări micuţe în palmă, ghiuluri şi zgărzi de aur.

Blue_Screen_Of_Death_by_IMustBeDead[1]

Invitaţii stau încordaţi. Un bărbat scrobit, cu fălcile umflate, priveşte dubios pe sub sprâncene în timp ce-şi scarpină mustaţa stufoasă de otoman. Un altul cu figura brăzdată de riduri îşi roade neputincios unghiile, aşteptând dovezi concludente pentru dezlegarea enigmei care l-a adus în miez de noapte în platou. Un cap ţuguiat, tuns periuţă, cu expresie de buldog înfometat întreabă insistent într-o românească pocită, ştergându-şi fruntea cu o batistă:” Ma ţe vedeţi? Ţine l-a omorat? Stiţi ţine l-a omorat?”. Dan Diaconescu, inanimat, mecanic, împăiat spune:”-Aveţi răbdare domnule Nikos? Nu vedeţi că doamna e în transă”. Doamna, e un medium. O mască mortuară pudrată, cu buze roşii şi cu o coafură-cupolă galbenă în stil sauvaje. Încearcă din răsputeri să refacă firul crimei cu ajutorul puterilor ei transraţionale:”-Aaaaaaaaaaaahhhhhh, îîîîîîîîîîîîîîîîîîîî, e o maşină neagră..aaahhhhhhhhh, îîîîîî…merge, a luat-o pe un drum de ţară…sau nu?…poate o pădure cu brazi…ceva cu munţi..aoeleu…oooooooooo!!!!! Aaaaaaaaaa!…” Capul ţuguiat cu expresie de buldog intervine violent:” Ţi, ţi, ţiiiiii!? Ţe mai vedeţi? L-a omorat? E femee ţau barbat!?”. Mediumul tremură din toate mădularele. Are capul dat pe spate şi ochii închişi. Se zbate şi ţipă:”oaaaaohohooooaaaaaa!!!! Sunt doi în maşină. Un bărbat şi o femeie. Şi mai este şi victimaaaaaaaaaaaa!!!! Auuuuuuuuuuuu!!!!!! Nu se poate! Nu se poate!!!!!!!!”. Capul ţuguiat cu expresie de buldog se apropie de ea desfigurat de panică:”Ţe, l-aţi văţut acum? El e? Ţe?” Mediumul, atingând paroxismul:”Acum! Acum! Acum! Acuuuuuuuuuuum! I-a zis <<puişor>> victimei!! <<Puişor>>! Aşa i-a zis!”. După care urmează ţipete, gemete de fiară înjunghiată, mugete sordide, zbateri ca sub casca unui scaun electric…pe ecranul televizorului curge o bandă roşie…mediumul tresare ca străbătut de 300W…şi capul ţuguiat cu expresie de buldog înfometat ţipă din toţi rărunchii:”Ţe este…pentru Dumneţeu, ţe este?!!!!”…

161-31089-38_dandiaconescu_22_tvman[1]

Nu mai rezist.  Apăs pe butonul OFF. Ecranul se face negru. La fel şi ochii mei.Trântesc telecomanda. Mă uit la ceas. Mă uit în oglindă. Mă uit pe geam: Ah, România mea atât de detaliată. Eliberez un oftat adânc şi rămân o bună bucată de timp privind în gol, cu o frică ascuţită în stomac…

Dan Diaconescu nu constituie un fenomen atipic pe piaţa simbolică a mass-mediei româneşti. El este o repercusiune( fertilă! ) cât se poate de naturală a unui mediu social care nu numai că respinge cu violenţa primitivismului orice îndemn la moderaţie, dar care parcă trăieşte zi de zi numai pentru a râde, a pupa în dos, a fi optimistă, a râgâi, a se împuia după ultima modă porno, a călca peste cadavre, a defeca şi a se holba extaziată la dezastrul celuilalt. La ora actuală, Dan Diaconescu reprezintă un moment crucial în istoria românească a divertismentului de televiziune, şi asta în special din poziţia unui generator de sensuri. Din două motive. 1. acest omuleţ cu zâmbet prosper a exploatat nişte zone abisale ale dobitociei conspiraţioniste din „cămara fatalistă” a acestui popor, zone care până la apariţia lui nu le puteai considera chiar atât de viscerale, nici măcar ca elucubraţii ficţionare. 2. acest omuleţ molcom, dând dreptul necondiţionat la un „duş mediatic” masei/norodului/poporului, a reuşit să facă din moartea unui om o speluncă naţională…

Şi totul se petrece atât de manifest, încât parcă ai tinde să crezi în curând se vor lovi de zidul unei limite. Dar tare mi-e că această posibilitate se exclude din start.

Dane, Dane, ne auzi? Dane, Dane, te iubim! Dane, Dane, te servim!

Anunțuri

Un gând despre „OTV: o repercusiune naturală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s