Colaj al posesiunii, topire…

Stephan Balleux are un simţ baroc al grotescului. Stephan Balleux are o obsesie ceronettiană: tăcerea trupului. Şi, sub imperiul acestei obsesii, a creat în pictura contemporană o entitate-concept care se poate constitui într-o artă a putrezirii sau pur şi simplu în masca hâdă a postmodernismului doctrinar. Sau poate o ciumă picturală. Ori un estetism demoniac. Ori toate laolaltă, inseparabile prin distincţii de tehnică şi filiaţie. Oricum ceva – pentru a-i stabili forma – ca o şuviţă de mercur şerpuind în topire, ca o pată flască de fibre sanguine, ca un cearşaf de păr închegat. Toate palpitând în agonia unei modulaţii fără sfârşit. Dar fără a-şi distila forţele prin actul unei mutaţii funciare. Pe scurt: „Se tace în adâncimi reconciliate” ( Wertbung ).

280[1]

299[1]

331[1]

363[1]

333[1]

Anunțuri

4 gânduri despre „Colaj al posesiunii, topire…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s