O scufiţă roşie, o primărie, Guţă, ş.a.m.d.

Ieri polemizam cu un prieten pe seama următorului citat din Benjamin Constant:”Sistemul perfectibilităţii este singurul care ne fereşte de perspectiva infailibilă a unei distrugeri complete, care nu ar lăsa nici o urmă a eforturilor noastre, nici o urmă a succeselor noastre”.

Eu am spus: etc. El a spus: etc. Însă, cel mai important este că „etc.”-urile noastre coincideau în multe privinţe, dar în forme dialectice total diferite. De aici şi polemica. Eu eram un Debussy care-l cita pe Bergson. El era un Dostoievski care o cita pe Hanna Arendt. Pe scurt: polemica noastră avea toate şansele să producă o creştin-democraţie antistatală. Numai că, la un moment dat, după vreo două ore istovitoare de conspectări, contradicţii, cafele, ţigări şi bomboane de ciocolată umplute cu cremă de mentă, prietenul meu, afişând subit o expresie de-o gravitate aproape păunesciană, m-a întrebat, total pe dinafara subiectului nostru, dacă-mi pot imagina cam ce funcţie publică rezultă din următorul amestec, în aparenţă fără noimă, numai în aparenţă (spunându-mi că abia după ce ne vom da seama de funcţia publică rezultată, vom reuşi să înţelegem dacă citatul lui Benjamin Constant este doar un vertij romantic):

&

22_primaria_braila_ansamblu_t2[1]

&

„Eu am fost un lustrat încă din copilărie.” ION ILIESCU

&

borcan%20si%20capac%20final[1]

&

scufi scufi[1]

&

60311235[1]

Eu şi acum mă gândesc…

Dar am aşa…o bănuială…că ar fi ceva rotund şi gol…

Voi ştiţi ce poate rezulta?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s