Ultimele ore din viaţa lui Nietzsche

Prefer să tac.

„Ecce Hommo

Ştiu din cine sunt coborâtor!

Parcă sunt un foc potopitor,

Cheltuindu-mi propria substanţă.

Tot ce eu ating se face soare,

Las doar un tăciune la plecare:

Vâlvătaie sînt, cu siguranţă!”

Friedrich Nietzsche

Anunțuri

9 gânduri despre „Ultimele ore din viaţa lui Nietzsche

  1. ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– Mergi mâine acolo. Să nu întârzii.

  2. Pai nu… ca liberul arbitru chiar este un dar. Divin. Acuma depinde cum hotaraste omul sa se foloseasca de el. De fapt nu diavolul te alege pe tine (el doar te „curteaza”), decizia iti apartine. Sfintii Parinti spun ca diavolul are atata putere cat ii dai tu! Ori a alege sa fii autonom in raport cu Dumnezeu, inseamna tocmai acest lucru: sa urmezi exemplul ingerului cazut, care nu a putut fi egalul divinitatii si a ales rascoala, autonomia.

  3. Completare: „egalitatea” cu Dumnezeu este ingaduita doar prin efortul desavarsirii, prin lucrarea virtutii si prin acordarea harului. Nu „vointa de putere” il face pe om desavarsit, ci vointa de a renunta la… propria vointa. Ceea ce e infinit mai greu. Nietzsche de asta s-a inselat, a luat drept virtute o slabiciune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s