Domnul Croche, Antidiletant

Ţin acum în mână o cărticică ale cărei coperte sunt cartonate. Şi de un galben decolorat. Caracterele care compun titlul cărţii şi numele autorului încearcă să-ţi inoculeze ideea că în paginile ei vei descoperi un omuleţ, un poznaş,  uneori căzând pradă exagerărilor şi psihozelor de tot soiul, şi asta în numele unei etici a orgoliului. Exagerări…de altfel binevenite câteodată. Bineînţeles, puteţi bănui că am aberat în interpretarea copertei,  însă, de cum veţi deschide cartea, vă vor sări în ochi caracteristicile enumerate mai sus. Dublate şi de sinceritatea ( teribilistă!, ca orice sinceritate) crezului artistic…în artă…al autorului:”Iubesc prea mult muzica pentru a putea vorbi despre ea altfel decât cu pasiune. Aş putea oare să evit acea sămânţă a patimii care străbate până şi în cele mai bune hotărâri ale noastre de a fi drepţi, într-atât încât suceşte minţile chiar şi celui ferm decis să cumpănească lucrurile aşa cum se cuvine? Nu îndrăznesc să o cred, cei pasionaţi de artă fiind nişte incorigibili îndrăgostiţi.” Acest citat spune totul despre prezenţa în carte a unor sentinţe critice care pot fi considerate „prea dure” de unii adjuvanţi ai pudibonderiilor dialectice – ba chiar uşor mârlăneşti – la adresa unor coloşi din panteonul muzicii simfonice şi clasice.

Claude Debussy, în tinereţe

Semnatarul sentinţelor este un bărbat cu o personalitate vulcanică, cu un umor de factură anglo-saxonă(deci, nu-i aşa?, un umor obligatoriu enervant, din punct de vedere al necesităţii de a respira cu plămânii livreşti ai artei şi de a fi moralist), cu fruntea încruntată, imperturbabil, cu figura lunguiaţă în expresia căreia se poate citi prezenţa unei conştiinţe intransigente, cu privirea pătrunzătoare, cu un început de mustaţă, cu buzele ţuguiate ca pentru a elibera un fluierat, cu cioc şi tunsoare mată cu breton. Adică, ludic-paradoxalul şi complex-inovativul compozitor, Claude Debussy.

Cartea lui? Fiţi atenţi, avem de-a face cu un titlu superb, antologic:”Domnul Croche, antidiletant”. Bănuiesc că titlul nu mai e nevoie de nici o interpretare. Vorbeşte de la sine. Însă îl vă voi prezenta „cartea de vizită” a domnului Croche – un mizantrop decent şi tobă de muzică – pentru a înţelege că ne aflăm în faţa unui personaj cu un rarisim discernământ onest(!) al valorii, pe alocuri sentenţios din cauza unui exces de pasiune:”Muzica este suma unor forţe răzleţe…Iar unii fac din ea un cântec speculativ! Îmi plac mai mult cele câteva sunete ale unui păstor egiptean, el colaborează cu peisajul şi aude armonii neştiute de tratatele voastre…Muzicienii nu ascultă decât muzica scrisă de mâini neîndemânatice; niciodată cea care este înscrisă în natură. Să vezi soarele ridicându-se este mai folositor decât să asculţi Simfonia Pastorală! N-ar trebui oare să-i înlăturaţi complicaţiile de prisos care o aseamănă, în ce priveşte ingeniozitatea, cu mecanismul unei case de fier…Bateţi pasul pe loc pentru că nu ştiţi decât muzică şi ascultaţi de legi barbare şi necunoscute…Sunteţi salutaţi cu epitete răsunătoare şi voi nu sunteţi decât şireţi! Ceva între maimuţă şi servitor.”

Cartea este poate fi interpretată de pe două poziţii. În primul rând, un seminar de analiză antropologică şi socială a managementului din lumea muzicii. În al doilea, un calup excelent de cronici scrise într-un stil alert, esenţialist, satiric, grandilocvent, plin de substanţă culturală şi viziune poetică( adică: simte cu exactitate chintesenţa unui fapt concret!), la persoana I. Scopul ei, pentru că orice carte are un scop precis, este acela de a scoate la iveală următoarele: jocurile de culise, pupincurismul, conflictele de interese, actele de supralicitare a talentului îndoielnic al multor compozitori din epocă, cultivarea amatorismului, parazitismul diletanţilor, mizeria morală…ce alcătuiau în proporţie de 70%(după cum arată studiile de la acea vreme) fresca boemei muzicale şi a aristocraţiei intelectuale de salon din Franţa sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX.

Din punct de vedere al cronicarului…sau, mai bine spus, ca artist cu o remarcabilă inteligenţă cronicărească( şi ca intenţie de a trăi ca o dimensiune existenţial-extrovertită cronica şi nu ca dependenţă profesională faţă de stilul gazetăresc-literar pe care îl reprezintă), Claude Debussy face parte din „aripa” gânditorilor montaigneieni. O raritate în Franţa acelei epoci…

În final, vă voi da o mostră de umor debussyan:”În aceste ultime săptămâni ne-a sosit un mare transport de şefi de orchestră germani. E mai puţin grav decât o epidemie, dar produce mult mai mult zgomot…un şef de orchestră putându-se multiplica mai mult de 90 de ori. Nu contest faptul că Weingartner sau Richard Strauss, că trepidantul Mottl sau marele Richter fac să înflorească din nou frumuseţea prea greu jignită a marilor maeştri, dar n-ar trebui să se exagereze şi să se confunde Parisul cu o sală de antrenament. Şi dacă, cel puţin aceşti domni ar aduce o oarecare noutate în programul lor, lucrul ar fi totuşi interesant; dar asta nu se întâmplă câtuşi de puţin, până acum tot vechiul fond simfonic şi vom asista la obişnuitele exerciţii în legătură cu diferitele maniere de a dirija simfoniile de Beethoven; unii vor <<grăbi>>, ceilalţi vor <<încetini>>(…)De unde  au căpătat aceste persoane atâta certitudine? Au primit oare comunicări din lumea nevăzută? Iată amabilităţi de dincolo de mormânt care m-ar mira mult din partea lui Beethoven. Şi dacă sărmanul lui suflet rătăceşte câteodată într-o sală de concert, e silit să se ridice repede din nou spre acea lume unde nu se mai aude decât muzica sferelor! Iar marele străbun J.S. Bach îi spune, probabil, văd după sufletul tău niţeluş crispat că ai frecventat di nou anumite locuri rău famate.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s