punct zero – un poem de Diana Corcan

Acest poem mi-a fost dedicat de Diana Corcan (şi nu recunoaşte!) într-un moment de tensiune (arterială: 18/9) ale cărui valori s-au modificat însă imediat(instantaneu!). Mi-am cerut iertare…

P.S. Ea nu ştie că l-am postat.

punct zero

am avut un prieten pe care l-am

pierdut

s-a rătăcit în propriu-i contur într-o zi

ca-ntr-o pată jucăuşă de apă nesigură

(a fost un mic curcubeu de benzină ucis prea uşor)

ştiu că l-am privit atent ultima dată când

s-a dezlipit de pe mal cu hidrocarbura otrăvită

în păr

cu lupa unui colecţionar prea fierbinte a unui

piroman dezamăgit de o flacără moartă am privit

şi am văzut că nu mai era el

(plecase pe un drum iniţiatic

înspre inimă

să vadă dacă se deschide?

oare era sub bolta roşie

un bătrân care stă

în mâinile întinse cu o cupă să-i dea

să bea ca să crească din nou

sau călăuza neagră a falezei care coboară

o treaptă să-i aştepte pe toţi

l-a aşteptat şi pe el?)

căci între timp el se fărâmiţase până

la os şi până la holograma din ultimul deget

şi cercetaşul meu din ochi – obosit – îl mai

zărea pe ultimul din roi

ca pe o insectă de ceaţă

ca pe un punct cu jupon zdrenţuit

se răsucea

dirijat înspre gol

 

şi la un pas de mine – gata să mă

împiedic

îi rămăsese costumul înalt

şi neclar ca de guliver orb

prin care băgam mâna

 

l-am luat şi l-am agăţat de un pom

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s