„Memorialul Durerii”, primul episod

„Memorialul durerii”, este, după cum şi-a autodenumit documentarul Lucia Hossu-Longin, „un proces moral al comunismului”. Documentarul reuneşte atât mărturiile victimelor cât şi ale călăilor regimului într-un calup de 150 de episoade ce scot la iveală tehnicile barbare de represiune care dictau în regimul detenţionar şi adevărate realitate a epurării atât elitelor, cât şi a rezistenţei anticomuniste.

Procesul realizării „Memorialului durerii” s-a extins pe durata a 16 ani. 16 ani de documentare asiduă. A început pe 14 august 1991 şi s-a sfârşit abia în 2007, an în care a şi fost lansat de către Humanitas, împreună cu un tom de 432 de pagini ce cuprinde transcrierea completă a interviurilor apărute în documentar.

„Memorialul durerii” nu este doar un proces moral al comunismului, ci şi o expertiză detaliată a procedeelor de inoculare a „cugetului” de Om Nou şi a experimentelor de inginerie psihologică( metodele de tortură practicate la Piteşti!) ce-au alcătuit „hrana” acestei ideologii a tenebrului.

Iată un Top 3 al celor mai bolnavi,  sadici şi sordizi torţionari comunişti, întocmit şi comentat chiar de Lucia Hossu-Longhin( cei trei apar şi în documentar):

ALEXANDRU NICOLSCHI, VASILE CIOLPAN, LIVIU BORCEA

1.   Alexandru Nicolschi:”Efectiv nu am fost om cîteva zile din cauza acestui interviu. De la prudenţa pe care a avut-o la început, treptat a ajuns să urle la mine şi îmi imaginam atunci cum se comporta cu victimele sale(…)Toate relicvele limbajului au revenit în interviu, astfel că Nicolschi, ca şi alţii, a redevenit în faţa camerelor comandantul de odinioară.

2.    Vasile Ciolpan: I-am pus întrebările pe care trebuia să i le pun ca reporter, însă în sufletul meu rămăsesem cu sentimentul ca acesta nu era în fond decît un biet ţăran cu cîteva clase. Documentele pe care le-am descoperit ulterior în arhiva de la Jilava mi-au arătat însă o cu totul altă faţă. Pe mîna lui au încăput elitele ţării şi la Sighet au murit 50 de demnitari, dintre care trei s-au sinucis.”

3.    Liviu Borcea: El era cel care dădea deţinuţilor să mănînce şerpi. Iar seara, dupa o zi de muncă, îl întreba pe gardian: <<Azi cîţi morţi mi-ai adus?>>. Ăsta era refrenul lui(…)L-am intrebat de unde vine acest zel feroce. Mi-a arătat un portret de pe perete cu soţia, în care era tînăr, îmbrăcat în uniformă. Am înţeles mult mai tîrziu ce voia să spună, cînd am găsit la Jilava jurămîntul pe care îl depusese: „Jur să urăsc din adîncul fiinţei mele pe toţi duşmanii ţării noastre şi ai clasei muncitoare.”

Şi acum documentarul. Discuţiile, după…

„Memorialul Durerii”:

Episodul 1: „Primii partizani”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s