Talentul în concubinaj

Ţi se ridică părul pe mâini văzând cum, câteodată, antinomiile pot coabita în fiinţa unui om într-o perfectă armonie, într-un bloc de piatră indestructibil, neperturbate de nicio vibraţie a conştiinţei, ca un simplu cui bătut într-un perete. Să luăm, de pildă, talentul, adică, într-o definiţie “minimalistă”, portavocea unui suflet care are ceva cu adevărat important de comunicat Lumii. După cum ştim, talentul este seducător, năucitor, abisal, pertinent, rar şi are forţa de-a penetra prin orice zid sistemic flancat de colective hămesite “metafizic”. Fiind o expresie a unui preaplin lăuntric, talentul resimte mult mai dur atacurile alterităţii. De aceea, pare a fi mereu situat la graniţa dintre onoare şi criminalitate. Istoria ne-a luat de guler, ne-a ridicat de la pământ şi ne-a demonstrat: pictura sau literatura, de exemplu, ne oferă o veritabilă enciclopedie în materie de talente deviate. Ce înţeleg prin “talente deviate”? Acele talente smintite, mutantizate, afectate în esenţa lor intimă, căpuşate de contradicţii, aflate într-un divorţ perfid al creierului de inimă, pierdute într-o beznă în care forma şi fondul trăiesc separat, detestându-se, ca două ideologii totalitare, ca două rase programate pentru a se sfâşia. Mă abţin să dau nume, nu e cazul.

Citeşte mai departe în “Obiectiv Cultural”

In Memoriam Alex Leo Şerban

“Viaţa e cobaiu soartei”: In Memoriam Alex Leo Şerban

Vladimir TISMĂNEANU

Alex Leo Serban a fost un prieten drag, un om extraordinar, o fiinta de o ardenta, irepresibila intensitate etica, de o blandete si de o candoare cum rar mi-a fost dat sa intalnesc. Critic de film prin instinct si vocatie, era in egala masura un un un intelectual de o modernitate formidabila, atent la pulsatiile a ceea ce numim Zeitgeist. Tocmai pentru ca era de o autenticitate profunda si cat se poate de reala, ii repugna orice cabotinaj, orice impostura, orice histrionism ideologic, orice psitacism snob. Distingea cu admirabila usurinta ingre gablonz si diamant.