Arestări în Belarus

Comunicat al Teatrului Naţional “Marin Sorescu” din Craiova

Azi, 22 decembrie, ora 13, am fost informaţi de către secretariatul Convenţiei Teatrale Europene (CTE) în legătură cu mesajul disperat pe care l-au primit din partea Belarus Free Theatre din Minsk, membru al CTE.

În acest mesaj se comunică faptul că Nicolai Khalezin, director artistic al teatrului, Natalia Koliada şi Artsiom Zhelezniak au fost arestaţi în intervalul 18-20 decembrie, a.c., de Forţele Speciale ale guvernului bielorus şi transportaţi spre o destinaţie necunoscută. Prin activitatea lor artistică, membrii Belarus Free Theatre din Minsk au fost în permanenţă apărătorii dreptului la liberă exprimare, constituind astfel repere morale şi etice ale opoziţiei din această ţară europeană.

După cum informează site-ul „Democracy, Politics, Philosophy” în ultimele zile au fost arestaţi peste 600 de opozanţi ai preşedintelui reales, Aleksander Lukashenko.

Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, membru al Convenţiei Teatrale Europene (CTE), îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu abuzurile la care sunt supuşi colegii lor din Belarus, abuzuri care ne aduc aminte de vremuri pe care le credeam revolute.

Este inacceptabil ca un regim care se pretinde democrat să-şi intimideze astfel opozanţii, care nu fac decât să protesteze cu mijloacele artei lor împotriva politicii oficiale de la Minsk, fără a recurge decât la armele profesiunii lor.

Colectivul Teatrului Naţional Marin Sorescu îşi exprimă indignarea faţă de metodele represive ale Administraţiei Lukashenko şi cere eliberarea imediată a celor trei colegi de breaslă.

Toţi cei care vor să se alăture acestui protest pot semna petiţia online pentru eliberarea celor trei artişti.

Intraţi aici:  Belarus: Zone Of Silence

 

Muzică din…

…“Damnation”, de Béla Tarr.

Revoluţia ca o cabină de probă

S-au împlinit 21 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989. Ca orice revoluţie, şi cea din România, cea săvârşită sub cerul liber (!), a comportat, dincolo de nevoia angoasantă a libertăţii ori de orizontul sacrificiului de sine şi al marilor speranţe, un target politic. Care a fost acela? Legitimarea. Adică: evadarea din grota unui sistem politic cu vocaţia sinuciderii socio-economice, mai exact – “lipsit de mecanisme autocorective” (Stephen Kotkin), altfel spus – falimentar, şi bazat pe băi de sânge, pe gropi comune, pe colonii penitenciare, pe mutilare sufletească – altfel spus, pe demonism ideologic. Există un recul istoric aparte legat de revoluţii. În “Reflecţii asupra revoluţiei în Europa”, Ralf Dahrendorf a anticipat acest recul istoric în felul următor: pasiunile colective, vibraţiile sufleteşti şi idealismul, care alcătuiesc “sistemul celular” al revoluţiilor, sunt urmate, în general, aproape ca un fatalism irepresibil, de perioade lungi de frustrare şi dezamăgire. Sub tirania acestei stări de fapt, ceea ce s-a petrecut în România post-decembristă devine perfect explicabil. Două sunt motivele care hrănesc scepticismul resentimentar (şi “nostalgiile roşii”) faţă de democraţie, sub bocancul de fier al căruia se zbate astăzi societatea românească.

Citeşte mai departe

Cum toacă diletantismul banul public

În Brăila, cheltuirea banului public pe lucruri de nimic, printr-un “act magic” care face să dispară, dintr-un foc, sute de miliarde de lei, e un lucru la ordinea zilei, nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni. Zilele trecute, Biblioteca Judeţeană “Panait Istrati” a lansat “Dicţionarul scriitorilor brăileni”. Peticit ani de zile în subteranele Bibliotecii Judeţene, “Dicţionarul scriitorilor brăileni” se recomandă drept o lucrare monumentală, însă, în esenţă, din punctul meu de vedere, nu reprezintă nimic altceva decât o defulare de proporţii a unui crunt diletantism organizatoric, adică un alt “proiect” de mântuială în care s-au pompat bani publici pe degeaba. “Miza” Dicţionarului este lipsită de orice noimă. Reprezintă pur şi simplu o aberaţie întocmirea unui dicţionar al scriitorilor orientat doar pe segmentul biografic, fără a familiariza cititorul cu identitatea culturală a scriitorului, cu particularitatea lui, cu tematica lui sau cu locul pe care îl ocupă într-o bursă a valorilor. Efectul pe care îl produce alcătuirea strict biografică a unei lucrări de această factură? Masificarea individualităţilor, aruncarea lor într-un ambuteiaj informaţional care exclude tocmai raţiunea elementară a unui dicţionar al scriitorilor: aceea de a fi un reper pentru o eventuală stabilire a treptelor valorice.

Citeşte mai departe

Lansăm “Obiectiv Cultural”

Într-un oraş “capitalist” în care “mediul cultural” se manifestă doar printr-un ambuteiaj de cumetrii instituţionale şi în care diletantismul face paradă în costum de comisar sovietic, vom lansa, vineri, “Obiectiv Cultural”.

 

 

 

O revistă mai mult decât necesară!

History of Communism in Europe – este titlul primei reviste din România publicată în mai multe limbi de cirulaţie internaţională, care tratează toate ramificaţiile şi toate măştile totalitarismului comunist.

Revista este editată de IICCMER  şi publicată de editura ZETA BOOKS.

Editori: Marius Stan, Corina Doboş şi Mihail Neamţu.

History of Communism in Europe

A New Journal in Comparative Politics

From 2006 to 2009, the Institute for the Investigation of the Communist Crimes in Bucharest has published its yearbook only for the Romanian readers. The Institute has marked its fifth anniversary and its change in the scholarly leadership by launching the international series of the journal under a new title and format: History of Communism in Europe(HCE). This periodical provides an interdisciplinary forum for explorations in the multifaceted history of the Communist regimes in Romania, Eastern Europe, and elsewhere. HCE aims to attract Romanian and international scholars interested in the history and the memory of the far-left ideologies, which have preceded, coincided with, and followed in the wake of the Cold War.

The editors encourage original contributions regarding the largely unknown or under-studied aspects of the Communist past in Europe. All articles are blind-refereed, except when invited. The first issue published by Zeta Books discusses the theme of Memory, Nostalgia, and Historical Past.

Mai multe detalii pe blogul lui Vladimir Tismăneanu.

 

 

 

 

Podul animalelor politice

Partidele politice brăilene au început cursa de întindere a momelilor electorale pentru 2012. Cârligele au fost lustruite, metodele ambalate – evident – în intenţii grandioase. Primii care au ieşit din văgăuni? Cei doi deputaţi PDL de Brăila – Eugen Bădălan şi Viorel Balcan. Proaspăt întorşi de pe plaiurile Capitalei, unde, cică, au fost să expună “obiectivele primare” ale Brăilei pe 2011, cei doi deputaţi, scormonind curioşi cu băţul prin tomberonul cu proiecte “amânate”, au dat peste un vechi “artefact” cu străluciri de hipnoză electorală. Podul! Podul peste Dunăre! Da, iarăşi vor să construiască podul! Scopul comercial: stabilirea unei căi de comunicare. Scopul politic: “Dacă cineva va reuşi să înceapă această lucrare de artă, măreaţă pentru zona noastră, va câştiga alegerile locale în permanenţă” – ne anunţă Viorel Balcan.

Readucerea în discuţie a construirii podului ar trebui să provoace o criză de râs generală, asta dacă nu ar fi devenit un element de batjocură, o flegmă retroactivă. De fapt, în cazul acestui proiect, dincolo de patimile bişniţăreşti puse la bătaie, asistăm la conturarea unei adevărate antropologii politice. Prin durată şi prin insistenţă.

Citeşte mai departe

Demisiile portocalii transformă PNL Brăila într-o păpuşă gonflabilă

Giana Pătraşcu şi Stănel Necula au primit cartonaş roşu. Vor fi excluşi din PDL Brăila. Mai exact, vor fi “şutaţi” din PDL Brăila. Motivul invocat de conducerea partidului: faptul că Pătraşcu şi Necula n-au respectat ordinul de a-şi da demisia din funcţiile pe care le deţin în Consiliul Judeţean şi în Primărie. În opinia mea, gestul celor doi este unul cât se poate de firesc. Orice mutare ar fi ales să facă, conducerea PDL Brăila le-ar fi rezervat aceeaşi direcţie: coşul de gunoi sau, în alfabet politruc, “linia moartă”. Să nu uităm că atât Pătraşcu, cât şi Necula, reprezintă fosta “gardă” a partidului, care, cu orice ocazie, şi-a exprimat dezacordul vizavi de actualele căpetenii portocalii. Aşadar, ambii nu mai au nimic de pierdut. Deoarece, de când ocupă aceste funcţii pe marginea celor două bazine cu bani publici, niciodată nu au câştigat nimic semnificativ, nimic care să le consolideze poziţia, nimic care să-i facă indispensabili, nimic care să le poată folosi ca scut atât în faţa “tătarilor” pesedişti, cât şi în faţa vânătorilor de ciolane din propriul partid. Doar eschive împachetate în rateuri administrative. Deci, la finalul aventurii lor prin catacombele cu spoială social-democrată ale celor două instituţii, îşi pot permite – nu-i aşa? – luxul unei “rebeliuni”. De fapt, despre ce vorbim? În primul rând, vorbim despre doi oameni care, sub nicio formă, nu au ce căuta pe aceste posturi-cheie, dintr-un motiv care vizează strict verticalitatea în alegerea zonelor de acţiune şi cunoaşterea şahului politico-administrativ, capitole la care Pătraşcu şi Necula s-au dovedit a fi doar nişte maşinării stricate şi naive (de multe ori chiar marionete de ocazie), ale căror reacţii, mereu întârziate, s-au păstrat la stadiul diletant al bifării unui simplu program de muncă. În al doilea rând, vorbim de o lipsă totală de perspectivă, de o sărăcie lucie a mentalităţii întreprinzătoare, care confundă, într-un melanj dezastruos, funcţionalitatea unui management de societate comercială cu practica administraţiei publice.

Citeşte mai departe